La Lavinia ne-a impresionat seriozitatea cu care privește poezia. Nu ca pe o evadare din realitate și nici ca pe un exercițiu de stil, ci ca pe o formă de cunoaștere: un loc în care experiențele greu de numit pot fi cercetate până când își găsesc cuvintele.
Într-o lume care îi cere creatorului să fie rapid, vizibil și ușor de vândut, ea apără răgazul, observația și vocea personală. Curajul ei nu stă într-un gest spectaculos, ci în refuzul de a transforma literatura într-o fabrică de texte corecte și interschimbabile.
Interviul Laviniei îi vorbește celui care are ceva adevărat de spus, dar încă așteaptă forma perfectă, aprobarea celorlalți sau garanția că va reuși. Uneori, începutul nu vine după ce dispar îndoielile. Vine în clipa în care alegi să nu le mai lași să decidă în locul tău.
Din procesul de selecție al Volumului 1
