Roberta ne-a spus că, de obicei, calculează riscurile și își pregătește un plan B sau chiar un plan C. Dar proiectele care au însemnat cel mai mult pentru ea au fost tocmai cele pentru care nu a existat nicio plasă de siguranță.
„Reuniunea Tradițiilor” a început cu un buget pe minus, invitați din mai multe colțuri ale lumii și oameni care îi spuneau să se oprească. A continuat nu pentru că știa sigur că va reuși, ci pentru că simțea că proiectul trebuia să existe.
Asta ne-a rămas din interviul ei: uneori nu îți lipsește răspunsul, ci locul din care să-l poți vedea. Iar alteori răspunsul apare abia după ce ai avut curajul să faci primul pas.
Din procesul de selecție al Volumului 1

